Dans

George Bernard Shaw spunea:

"Dancing: the vertical expression of a horizontal desire legalized by music."

Judecand dupa cele 3 secvente memorabile de mai jos, ar putea cineva spune ca nu avea dreptate?





Q.E.D.

O vorba romaneasca inteleapta spune ca "o nenorocire nu vine niciodata singura" iar viata tinde, de multe ori, sa ne convinga de acest fapt. As putea chiar spune, avand in vedere evenimentele din ultima luna care mi-au bulversat echilibrul relativ in care, oricum, ma gaseam, ca aceasta vorba mi se aplica din plin si mie. Unul dupa altul evenimentele destabilizatoare s-au succedat cu viteza neasteptata, haituindu-ma din toate partile si pe toate planurile.

Nenumarate momente de deznadejde s-au transformat in unitati de masura a timpului iar cei din jur si-au pus, probabil, intrebarea daca mai sunt zdravana sau daca voi trece cu bine peste toate.

N-as fi fost departe de a spune ca sigur nu mai sunt in toate facultatile mintale si ca nu mai pot sa le duc toate problemele ...si in anumite clipe chiar nu am mai putut.

Insa am realizat ca intotdeauna sunt oameni cu si mai multe probleme decat tine insuti, ca "ce semeni, aia culegi" si ca gandurile negative nu fac nici un bine nimanui, din contra.

De aceea am decis sa dau "format C:" si sa reinstalez un nou sistem de operare pe "hard disk", unul care ar putea foarte bine sa se numeasca "Serenity now!"si care va fi insotit si de un "anti-virus" de ultima ora, capabil sa detecteze si sa inlature toti pesimistii, negativistii, antisocialii si anti-orice care ar putea sa tulbure noua functionare a sistemului.
Va las, dragii mei, ma duc sa lucrez la setarile din Bios.

Despre legatura dintre "democrizie" si "Desteapta-te romane!"

Exista o boala nationala pe care poate multi dintre noi, romanii, nici macar nu o sesizam, atat de adanc este inradacinata in mentalitatea noastra.

Ma refer aici la un amestec de ipocrizie cu demagogie, si spun asta pentru ca de fapt atitudinea la care ma refer nu se incadreaza perfect in nici una din definitiile date de DEX celor doua notiuni. Pentru a simplifica voi numi acest sindrom "democrizie".

"Democrizia" se manifesta la toate nivelurile societatii romanesti, zi de zi, ceas de ceas, la tot pasul si in orice imprejurare.

Toti ne dam cu parerea despre lucruri pe care nu le cunoastem, ne batem cu pumnii in piept ca avem "printipii" de inalta clasa, ca noi n-am face asta, si n-am face ailalta, ii blamam pe cei care, voit sau nu, gresesc sau incalca legi sau doar "amarate" reguli de comportament.

Toate acestea fara a ne uita macar o clipa in ograda proprie. Fara sa realizam ca injuram murdaria din oras dar noi aruncam doza de Coca-Cola pe jos si nu la gunoi, fara sa ne gandim ca pentru a avea un sistem de transport in comun performant trebuie sa si platim pretul calatoriei pentru a exista bani la buget astfel incat sa se poate investi in acest sistem mult dorit...si lista poate continua la nesfarsit.

Cand intalnesc un astfel de om si incerc sa-l trag de maneca spunandu-i "hei, tu ai incercat sa schimbi ceva?" raspunsul e invariabil ceva de genul "pai ce sa fac io? nu se va schimba nimic niciodata, toti sunt niste hoti, impostori, nenorociti...pana nu vin americanii/nemtii nu va fi niciodata mai bine....". NU ZAU??????? Sa vina nemtii sau americanii (despre care eu cred ca sunt mai prost crescuti decat noi) sa ne faca educatie? Chiar suntem toti convinsi ca civilizatia se face de catre altii, din afara, si nu de fiecare in parte, individual? Sau ca se poate face altfel decat cu forta?

Eu cred ca nu ar trebui sa mai asteptam inca 50 de ani sa vina altii sa ne puna la punct, trebuie sa incepem de azi, cu noi insine, prin vointa proprie si dorinta de a schimba ceva macar pe o arie de 1 metru patrat in jurul fiecaruia. Sunt convinsa ca s-ar vedea diferenta. Ar trebui sa nu mai permitem vecinului sa manance seminte in fata blocului sau sa isi lasa gunoiul langa tomberon in loc sa-l arunce inauntru.

Trebuie sa scapam de "democrizie", sa ne vedem parul din propriul ochi si sa-ncercam sa-l scoatem de acolo, sa nu mai dam mereu vina pe altii si pe "nu se poate".

Nu degeaba imnul national striga din toti rarunchii "Desteapta-te romane!".

Din pacate nimeni nu-l asculta.

Este evident ca la cum stau lucrurile din punct de vedere politic aceste schimbari nu vor pleca prea curand de sus in jos. Asa ca haideti sa preluam noi puterea (doar intr-o democratie puterea este a poporului) si sa demaram schimbarea de jos in sus.

Sa nu mai stam cu mainile in san si sa comentam aparent neputinciosi.

Haideti de acum, din acest moment, sa scapam de "democrizie" si sa ducem societatea romaneasca macar o miime de pas mai departe!

Sub soarele promitator dar rece al unei zile de octombrie, marti, ma indrept cu pasi grabiti spre masina. Sunt oarecum in intarziere mai ales ca strazile se arata deja aglomerate si a gasi un loc de parcare in centrul Bucurestiului dupa ora 8 dimineata echivaleaza cu cel mai dificil test psihologic pe care ar putea cineva sa-l treaca. Fiindca mirosul de gunoi imprastiat pe strazi, cojile de seminte si dozele goale de bere uitate la colt de strada de noaptea trecuta nu ma ajuta deloc sa trec peste faptul ca este devreme, frig si marti, dau "ignore" si ma refugiez in lumea mea interioara mai frumoasa, sper eu, decat cea din jur.

Nici nu apuc bine sa fac cativa pasi in reveria mea ca ma trezeste brusc un claxon ascutit si adresat cine stie cui in loc de injuratura. Episodul acesta lasa in urma lui si o "dara" de bubuieli si tanguiri de acordeon mixate smechereste pe sintetizator, acoperite numai de zgomotul mai puternic al tobei supradimensionate a Loganului tunat.

Iata-ma in sfarsit la masina, gata sa ma lansez in traficul haotic, cand realizez ca am de-a face cu al doilea episod de marlanie al zilei de marti: masina de alaturi este parcata la vreo 15 cm de portiera din stanga a masinii mele dar in partea cealalta soferul si-a lasat un spatiu generos de vreo jumatate de metru pentru a cobori de la volan. O fi domnul mai corpolent si s-o fi gandit ca eu sunt suficient de subtirica sa ma strecor prin cei cativa centimetri cat am putut deschide portiera masinii si n-o sa ma supar....Probabil ar trebui sa apreciez acest gest ca pe un compliment. Totusi nu inteleg ce a avut cu portiera masinii mele! Ea saraca ce vina are? De ce trebuie ea sa treaca prin stresul asta??? Dupa cateva miscari prea putin gratioase si destul de solicitante pentru articulatiile mele de om prea sedentar reusesc sa ma azvarl (mai degraba decat sa ma asez) la volan. Contact...si in sfarsit pot sa gasesc refugiul pe care l-am tot cautat de cand am iesit din casa in speranta ca voi uita, macar pentru 10 minute, ca este marti. Depeche Mode. "Precious".

Azi imi plac...

Pantofii Cocai Zaboloteanu



http://picasaweb.google.com/Coca.Zaboloteanu/Pantofi#

Oare nu se poate face un program de ajutorare a femeilor obsedate de pantofi? Sau un club de "shoe-sharing"? Multi soti ar fi fericiti si multe familii ar sta mai bine cu bugetul...

* A împărţi cu altul trebuie să fie un mod de viaţă, nu un edict impus de guvern. A împărţi cu altul trebuie să fie un gest voluntar, nu forţat.

Neale Donald Walsch

* Veniţi să investească la noi, nebunii au posibilitatea să se facă bine.

Victor Martin

* Cel ce isi domina nervii, domina cel mai rau dusman.

* Nu scuipa contra vântului.

* Omul superior este sensibilizat de dreptate, omul inferior de avantaj.

Confucius

* Unele femei sunt mai frumoase când suferă, altele când sunt stăpânite de-o pasiune, şi iarăşi altele când sunt luminate de-o bucurie... Îmi pare că o femeie e făcută anume pentru simţământul în care e mai frumoasă. Dacă e mai frumoasă în momente de suferinţă, natura a creat-o într-adins pentru suferinţă. Văd în frumuseţea femeii soarta ei.

Lucian Blaga

* Doar un pas ne mai desparte. Nu ştiu dacă pasul absent e al meu sau al tău.

Octavian Paler

* Disciplina nu se realizează prin oarecare măsuri "disciplinare", ci prin întregul sistem de educaţie, prin întregul stil de viaţă, prin toate influenţele la care sunt supuşi copiii. Astfel înţeleasă, disciplina nu este nici cauza, nici metoda, nici mijlocul de educaţie justă, ci rezultatul ei.

* Familia este un factor important şi de răspundere al educaţiei. Părinţii o conduc şi răspund de ea în faţa societăţii, a fericirii lor şi a vieţii copiilor.

A.S. Makarenko

* Pe om îl creează natura, dar îl educă şi îl dezvoltă societatea.

V.G. Belinski

Mareea Albastra

Viata este, de cele mai multe ori, albastra. Intamplator sau nu, viata are bunul (sau prostul) obicei de a te trata asa cum mareea trateaza malurile: azi te intampina cu bratele deschise, maine iti intoarce spatele. Azi iti deschide noi drumuri si maine ti le inchide cum a inchis ADP-ul Str. Viitorului.