Mitocania ca trademark

" Am recunoscut vocea celui care ne chemase la telefon, Tony din Londra. L-am poftit, impreuna cu valiza, la micul dejun. Era solid si bine implinit in jurul taliei, semn al unei situatii prospere. Purta ochelari de soare si isi pusese un costum de culoare deschisa, asa cum fac toti vizitatorii englezi in Provence, indiferent de vreme. Parul ii era zbarlit cu mare arta. Dupa ce s-a asezat la masa, a scos din valiza o agenda groasa, un stilou de aur, un pachet de tigari Cartier cumparat la duty-free si o bricheta de aur. Ceasul era tot de aur. Puteam sa jur ca pe pieptul paros ii atarnau medalioane de aur.
[...]
Agentul imobiliar, o femeie, ne-a intampinat in usa biroului si ne-a invitat sa luam loc. Ne-a pus in fata doua dosare voluminoase continand detalii despre proprietate si fotografii. Ea nu vorbea engleza, iar Tony vorbea o franceza arhaica. Intrucat comunicarea directa era imposibila, el se comporta de parca ea n-ar fi fost acolo. Era o manifestare aroganta, de proasta crestere, agravata de de presupunerea ca putea folosi si cel mai trivial limbaj fara riscul de a fi inteles. O jumatate de ora cat a frunzarit Tony dosarele, am fost ingrozitor de stanjenit. Bombanea intruna, exprimandu-si nemultumirea prin expresii ca: "sa ma pupe undeva","Astia-s bat joc de mine" etc., in timp ce eu incercam cu timiditate sa-i traduc comentariile prin niste cuvinte care pareau sa arate ca este impresionat de preturi".

Peter Mayle - "Un an in Provence"

Pentru cei care cred ca proasta crestere a devenit un "trademark" al majoritatii romanilor redau citatul de mai sus. Si daca nu va convinge ca si alte natii, cu mult mai multe pretentii, sufera de mojicie cronica, as putea sa va dau si cateva exemple concrete de situatii absolut jenante la care am asistat (sau care mi s-au povestit) in care rolurile principale au fost jucate de expati ce-si fac veacul pe plaiurile mioritice si incearca, chipurile, sa ne civilizeze pe noi, romanii tocmai coborati din copac.
Sa vezi si sa nu crezi:

• scarpinatul in nas in timpul unei sedinte, in vazul tuturor, imbinat cu admiratul "produsului de extractie";
• aranjatul chilotilor si al "dotarilor" masculine prin inserarea adanca a mainii in pantaloni (eventual si topait pe loc pentru o mai buna aranjare);
• patrulatul in ciorapi prin biroul open-space si depozitarea pantofilor sub birou;
• vorbitul cu gura plina, combinat pe alocuri cu regurgitatul pe camasa colegului din fata;
• mancatul si bautul pe banii altora oricand si in orice cantitati, culminand cu bautul in locuri publice si "plasarea" consumatiei pe nota de plata a unui necunoscut;
• setarea aerului conditionat pe o temperatura confortabila pentru o singura persoana si ignorarea detasata si impertinenta a doleantelor altor zece colegi care mor de frig sau care s-au ales deja cu tuse magareasca si aprindere la plamani.

Si lista ar putea continua dar prefer sa mai las cate ceva si pentru un episod ulterior.
Asadar, inca mai credeti ca mitocania e un trademark romanesc?